Probleme-au fost şi sunt, în seamă nu le lua Viaţa nu e roz, e-aşa cum este ea

Pe zi ce trece ma gandesc din ce in ce mai mult la despartirea ce urmeaza. Chiar nu imi doresc sa se termine liceul, parca se termina totul prea repede. Parca mai ieri eram bobocul insetat de cunoastere, cel care vroia sa fie prietena cu toti. Nici nu indrazneam sa visez la ceea ce va fi. Prima zi a fost perfecta.... parca vroiam cu totii acelasi lucru... prietenie si unitate. Ulterior ne-am cunoscut mai bine, ne-am certat si ne-am impacat. Am aflat multe lucruri noi, ne-am cunoscut pe noi insine. As vrea sa retraiesc acele zile, acele zile magice. Pana nu demult imi spuneam ca daca sa da timpul inapoi as vrea sa fiu iar un copil, insa abia acum am realizat ca ceea ce imi va lipsi cel si cel mai mult este liceul. Imi amintesc naivitatea noastra de la inceput:)) cand preferam sa luam un 4 decat un absent... bineinteles lucrurile s-au schimbat mult de atunci... Ne-am schimbat cu totii, ne-am maturizat. Atat colegii cat si profii au ajutat foarte mult la maturizarea noastra. Cu toti am fost martori si chiar "eroi" la aceste schimbari.
Si totusi zilele trec, bac-ul se apropie, ziua despartirii e din ce in ce mai aproape... Va trebui sa o luam de la capat intr-o lume total necunoscuta... vom fi singuri intr-o lume straina...
E trist, dar totusi adevarat....